Procesul de curățare umedă a semiconductorilor

Jul 23, 2024 Lăsaţi un mesaj

Rezumat: Pe măsură ce dimensiunea tranzistoarelor continuă să se micșoreze, procesul de fabricare a plachetelor devine din ce în ce mai complex, iar cerințele pentru tehnologia de curățare umedă a semiconductoarelor devin din ce în ce mai mari. Bazat pe tehnologia tradițională de curățare a semiconductoarelor, această lucrare prezintă tehnologia de curățare a plachetelor în fabricarea avansată a semiconductoarelor și principiile de curățare ale diferitelor procese de curățare. Din perspectiva economiei și a protecției mediului, îmbunătățirea tehnologiei procesului de curățare a napolitanelor poate satisface mai bine nevoile producției avansate de napolitane.

 

0 Introducere Procesul de curățare este o verigă importantă în întregul proces de fabricație a semiconductoarelor și este unul dintre factorii importanți care afectează performanța și randamentul dispozitivelor semiconductoare. În procesul de fabricare a cipurilor, orice contaminare poate afecta performanța dispozitivelor semiconductoare și chiar poate cauza defecțiuni [1-2]. Prin urmare, este necesar un proces de curățare înainte și după aproape fiecare proces în fabricarea așchiilor pentru a îndepărta contaminanții de suprafață și pentru a asigura curățenia suprafeței plachetei, așa cum se arată în Figura 1. Procesul de curățare este procesul cu cea mai mare proporție în procesul de fabricare a așchiilor. , reprezentând aproximativ 30% din toate procesele de fabricare a cipurilor.

 

Odată cu dezvoltarea circuitelor integrate la scară foarte mare, nodurile de proces de cip au intrat în noduri de 28 nm, 14 nm și chiar mai avansate, integrarea a continuat să crească, lățimea liniei a continuat să scadă, iar fluxul procesului a devenit mai complex. 3]. Fabricarea avansată a cipurilor cu noduri este mai sensibilă la contaminare, iar curățarea contaminării în condiții de dimensiuni mici este mai dificilă, ceea ce duce la o creștere a pașilor procesului de curățare, făcând procesul de curățare mai complex, mai important și mai dificil [4-5] . Procesul de curățare pentru cipurile de 90 nm este de aproximativ 90 de pași, iar procesul de curățare pentru cipurile de 20 nm a ajuns la 215 pași. Pe măsură ce fabricarea cipurilor intră în noduri de 14 nm, 10 nm și chiar mai mari, numărul proceselor de curățare va continua să crească, așa cum se arată în Figura 2.

news-313-297

news-313-190

 

1 Introducere în procesul de curățare a semiconductorilor

Procesul de curățare se referă la procesul de îndepărtare a impurităților de pe suprafața plachetei prin tratament chimic, gaz și metode fizice. În procesul de fabricare a semiconductorilor, impuritățile precum particulele, metalele, materia organică și stratul de oxid natural de pe suprafața plachetei pot afecta performanța, fiabilitatea și chiar randamentul dispozitivului semiconductor [6-8].

Se poate spune că procesul de curățare este o punte între diferitele procese de fabricare a plachetelor. De exemplu, procesul de curățare este utilizat înainte de procesul de acoperire, înainte de procesul de fotolitografie, după procesul de gravare, după procesul de măcinare mecanică și chiar după procesul de implantare ionică. Procesul de curățare poate fi împărțit aproximativ în două tipuri, și anume curățare umedă și curățare uscată.

 

1.1 Curățare umedă

Curățarea umedă constă în utilizarea solvenților chimici sau a apei deionizate pentru a curăța napolitana. Conform metodei procesului, curățarea umedă poate fi împărțită în două tipuri: metoda de imersie și metoda de pulverizare, așa cum se arată în Figura 3. Metoda de imersie este de a scufunda napolitana într-un rezervor umplut cu solvenți chimici sau apă deionizată. Metoda imersiei este o metodă utilizată pe scară largă, mai ales pentru unele noduri relativ mature. Metoda de pulverizare este de a pulveriza solvenți chimici sau apă deionizată pe placheta rotativă pentru a îndepărta impuritățile. Metoda de imersie poate procesa mai multe napolitane în același timp, în timp ce metoda de pulverizare poate procesa doar o napolitană la un moment dat într-o cameră de operare. Odată cu dezvoltarea tehnologiei, cerințele pentru tehnologia de curățare sunt din ce în ce mai mari, iar utilizarea metodei de pulverizare devine din ce în ce mai răspândită.

news-309-228

1.2 Curățătorie chimică

După cum sugerează și numele, curățarea chimică este un proces care nu utilizează solvenți chimici sau apă deionizată, ci utilizează gaz sau plasmă pentru curățare. Odată cu progresul continuu al nodurilor tehnologice, cerințele pentru procesele de curățare sunt din ce în ce mai mari [9-10], iar proporția de utilizare este, de asemenea, în creștere. Lichidul rezidual generat de curățarea umedă este, de asemenea, în creștere. În comparație cu curățarea umedă, curățarea chimică are costuri mari de investiții, funcționarea complexă a echipamentelor și condiții de curățare mai stricte. Cu toate acestea, pentru îndepărtarea unor materii organice și a nitrurilor și oxizilor, curățarea chimică are o precizie mai mare și rezultate excelente.

2 Tehnologia de curățare umedă în fabricarea semiconductorilor În funcție de diferitele componente ale lichidului de curățare, tehnologia de curățare umedă utilizată în mod obișnuit în fabricarea semiconductoarelor este prezentată în Tabelul 1.

 

2.1 Tehnologia de curățare DIW

În procesul de curățare umedă al producției de semiconductori, lichidul de curățare cel mai frecvent utilizat este apa deionizată (DIW). Apa conține anioni conductori și cationi. Apa deionizată elimină ionii conductivi din apă, făcând apa practic neconductivă. În producția de semiconductori, nu este absolut permisă utilizarea directă a apei brute. Pe de o parte, cationii și ionii din apa brută vor contamina structura dispozitivului a plachetei și, pe de altă parte, pot determina devierea performanței dispozitivului. De exemplu, apa brută poate reacționa cu materialul de pe suprafața plachetei pentru a se coroda sau poate forma coroziune a bateriei cu unele metale de pe plachetă și poate provoca, de asemenea, o schimbare directă a rezistivității de suprafață a plachetei, rezultând o creștere semnificativă. scăderea randamentului napolitanei sau chiar casarea directă. În procesul de curățare umedă al producției de semiconductori, există două aplicații principale ale DIW.

 

news-341-295

(1) Utilizați numai DIW pentru a curăța suprafața plachetei. Există diferite forme precum role, perii sau duze, iar scopul principal este curățarea unor impurități de pe suprafața vafei. În procesul avansat de fabricație a semiconductorilor, metoda de curățare este aproape întotdeauna o metodă cu o singură napolitană, adică doar o singură napolitană poate fi curățată într-o cameră în același timp. Metoda de curățare a unei singure napolitane este de asemenea introdusă mai sus. Metoda de curățare utilizată este metoda de pulverizare prin centrifugare. În timpul rotației plachetei, suprafața plachetei este curățată cu role, perii, duze etc. În acest proces, napolitana se va freca de aer, generând astfel electricitate statică. Electricitatea statică poate cauza defecte pe suprafața plachetei sau poate cauza în mod direct defectarea dispozitivului. Cu cât nodul tehnologiei semiconductoare este mai mare, cu atât sunt mai mari cerințele pentru manipularea defectelor. Prin urmare, în procesul de curățare umedă DIW al producției avansate de semiconductori, cerințele sale de proces sunt mai mari. DIW este practic neconductiv, iar electricitatea statică generată în timpul procesului de curățare nu poate fi eliberată bine. Prin urmare, în nodurile avansate de proces de fabricație a semiconductoarelor, pentru a crește conductivitatea fără a contamina placheta, gazul de dioxid de carbon (CO2) este de obicei amestecat în DIW. Datorită cerințelor diferite ale procesului, amoniacul gazos (NH3) este amestecat în DIW în câteva cazuri.

 

(2) Curățați lichidul de curățare rezidual de pe suprafața plachetei. Când utilizați alte lichide de curățare pentru a curăța suprafața plachetei, după ce este utilizat lichidul de curățare, pe măsură ce napolitana se rotește, deși cea mai mare parte a lichidului de curățare a fost aruncată, va rămâne o cantitate mică de lichid de curățare pe suprafața plachetei, iar DIW este necesar pentru a curăța suprafața plachetei. Funcția principală a DIW aici este de a curăța lichidul de curățare rezidual de pe suprafața plachetei. Folosirea lichidului de curățare pentru a curăța suprafața plachetei nu înseamnă că aceste lichide de curățare nu vor coroda niciodată napolitana, dar rata lor de gravare este destul de scăzută, iar curățarea pe termen scurt nu va afecta napolitana. Cu toate acestea, dacă lichidul de curățare rezidual nu poate fi îndepărtat în mod eficient și lichidul de curățare rezidual este lăsat să rămână pe suprafața plachetei pentru o perioadă lungă de timp, acesta va coroda în continuare suprafața plachetei. În plus, chiar dacă soluția de curățare se corodează foarte puțin, soluția de curățare reziduală din napolitana este încă redundantă, ceea ce poate afecta performanța finală a dispozitivului. Prin urmare, după curățarea plachetei cu soluția de curățare, asigurați-vă că utilizați DIW pentru a curăța soluția de curățare reziduală la timp.

 

2.2 Tehnologie de curățare HF

După cum știm cu toții, nisipul este rafinat într-un miez. Cipul este format din nenumărate sculpturi pe o placă de siliciu cu un singur cristal. Componenta principală a cipului este siliciul monocristal. Cea mai directă și eficientă modalitate de a curăța stratul de oxid natural (SiO2) format pe suprafața siliciului monocristal este utilizarea HF (acid fluorhidric) pentru curățare. Prin urmare, se poate spune că curățarea HF este tehnologia de curățare a doua după DIW. Curățarea HF poate îndepărta eficient stratul de oxid natural de pe suprafața siliciului monocristal, iar metalul atașat la suprafața stratului de oxid natural se va dizolva, de asemenea, în soluția de curățare. În același timp, HF poate inhiba eficient formarea peliculei de oxid natural. Prin urmare, tehnologia de curățare HF poate elimina unii ioni de metal, stratul de oxid natural și unele particule de impurități. Cu toate acestea, tehnologia de curățare HF are și unele probleme inevitabile. De exemplu, în timp ce se îndepărtează stratul de oxid natural de pe suprafața plachetei de siliciu, unele mici gropi vor rămâne pe suprafața plachetei de siliciu după ce au fost corodate, ceea ce afectează direct rugozitatea suprafeței plachetei. În plus, în timp ce îndepărtează pelicula de oxid de suprafață, HF va îndepărta și unele metale, dar unele metale nu doresc să fie corodate de HF. Odată cu avansarea continuă a nodurilor tehnologice semiconductoare, cerințele pentru ca aceste metale să nu fie corodate de HF sunt din ce în ce mai mari, ceea ce duce la imposibilitatea utilizării tehnologiei de curățare HF în locuri unde ar fi putut fi folosită. În același timp, unele metale care intră în soluția de curățare și aderă la suprafața plachetei de siliciu pe măsură ce filmul de oxid natural se dizolvă nu sunt îndepărtate cu ușurință de HF, rezultând că acestea rămân pe suprafața plachetei de siliciu. Ca răspuns la problemele de mai sus, au fost propuse câteva metode îmbunătățite. De exemplu, diluați HF cât mai mult posibil pentru a reduce concentrația de HF; adăugați oxidant la HF, această metodă poate îndepărta eficient metalul atașat la suprafața stratului de oxid natural, iar oxidantul va oxida metalul de pe suprafață pentru a forma oxizi, care sunt mai ușor de îndepărtat în condiții acide. În același timp, HF va îndepărta stratul de oxid natural anterior, iar oxidantul va oxida siliciul monocristal de pe suprafață pentru a forma un nou strat de oxid pentru a preveni atașarea metalului de suprafața siliciului monocristal; adăugați surfactant anionic la HF, astfel încât suprafața siliciului monocristal din soluția de curățare HF să aibă un potențial negativ, iar suprafața particulei să fie un potențial pozitiv. Adăugarea de surfactant anionic poate face ca potențialul suprafeței de siliciu și suprafața particulei să aibă același semn, adică potențialul de suprafață al particulei se schimbă de la pozitiv la negativ, care este același semn cu potențialul negativ al suprafeței plachetei de siliciu, astfel încât repulsia electrică este generată între suprafața plachetei de siliciu și suprafața particulelor, prevenind astfel atașarea particulelor; adăugați agent de complexare la soluția de curățare HF pentru a forma un complex cu impurități, care este dizolvat direct în soluția de curățare și nu se va atașa de suprafața plachetei de siliciu.

 

2.3 Tehnologia de curățare SC1

Tehnologia de curățare SC1 este cea mai comună metodă de curățare, cu costuri reduse și cu eficiență ridicată pentru îndepărtarea contaminării de pe suprafața plachetei. Tehnologia de curățare SC1 poate îndepărta în același timp materia organică, unii ioni de metal și unele particule de suprafață. Principiul SC1 pentru îndepărtarea materiei organice este de a folosi efectul oxidant al peroxidului de hidrogen și efectul de dizolvare al NH4OH pentru a transforma contaminarea organică în compuși solubili în apă și apoi descărcarea lor cu soluția. Datorită proprietăților sale de oxidare și complexare, soluția SC1 poate oxida unii ioni de metal, transformând acești ioni de metal în ioni de înaltă valență, și apoi reacționează în continuare cu alcalii pentru a forma complexe solubile care sunt descărcate cu soluția. Cu toate acestea, unele metale au o energie liberă mare a oxizilor generați după oxidare, care sunt ușor de aderat la filmul de oxid de pe suprafața plachetei (deoarece soluția SC1 are anumite proprietăți oxidante și va forma o peliculă de oxid pe suprafața plachetei), deci sunt nu este ușor de îndepărtat, cum ar fi metale precum Al și Fe. La îndepărtarea ionilor metalici, rata de adsorbție și desorbție a metalului pe suprafața plachetei va ajunge în cele din urmă la un echilibru. Prin urmare, în procesele avansate de fabricație, fluidul de curățare este utilizat o singură dată pentru procesele care au cerințe ridicate pentru ioni metalici. Se descarcă direct după utilizare și nu va mai fi folosit. Scopul este de a reduce conținutul de metal din fluidul de curățare pentru a spăla cât mai mult metalul de pe suprafața plachetei. Tehnologia de curățare SC1 poate elimina eficient contaminarea cu particule de suprafață, iar mecanismul principal este repulsia electrică. În acest proces, curățarea cu ultrasunete și megasonic poate fi efectuată pentru a obține efecte de curățare mai bune. Tehnologia de curățare SC1 va avea un impact semnificativ asupra rugozității suprafeței plachetei. Pentru a reduce impactul tehnologiei de curățare SC1 asupra rugozității suprafeței plachetei, este necesar să se formuleze un raport adecvat al componentelor fluidului de curățare. În același timp, utilizarea fluidului de curățare cu tensiune superficială scăzută poate stabiliza rata de îndepărtare a particulelor, poate menține o eficiență ridicată de îndepărtare și poate reduce impactul asupra rugozității suprafeței plachetei. Adăugarea de agenți tensioactivi la fluidul de curățare SC1 poate reduce tensiunea superficială a fluidului de curățare. În plus, adăugarea de agenți de chelare la fluidul de curățare SC1 poate determina ca metalul din fluidul de curățare să formeze continuu chelați, ceea ce este benefic pentru a inhiba aderența la suprafață a metalelor.

 

2.4 Tehnologia de curățare SC2

Tehnologia de curățare SC2 este, de asemenea, o tehnologie de curățare umedă ieftină, cu o bună capacitate de îndepărtare a contaminării. SC2 are proprietăți de complexare extrem de puternice și poate reacționa cu metalele înainte de oxidare pentru a forma săruri, care sunt îndepărtate cu soluția de curățare. Complecșii solubili formați prin reacția ionilor metalici oxidați cu ionii de clorură vor fi, de asemenea, îndepărtați cu soluția de curățare. Se poate spune că în condiția de a nu afecta napolitana, tehnologia de curățare SC1 și tehnologia de curățare SC2 se completează reciproc. Fenomenul de aderență a metalului în soluția de curățare este ușor să apară în soluția de curățare alcalină (adică soluția de curățare SC1) și nu este ușor să apară în soluție acide (soluție de curățare SC2) și are o capacitate puternică de a îndepărta metalele pe suprafața plachetei. Cu toate acestea, deși metalele precum Cu pot fi îndepărtate după curățarea SC1, unele probleme de aderență a metalelor ale peliculei de oxid natural formate pe suprafața plachetei nu au fost rezolvate și nu este potrivit pentru tehnologia de curățare SC2.

 

Tehnologia de curățare 2,5 O3

În procesul de fabricare a cipurilor, tehnologia de curățare O3 este utilizată în principal pentru a îndepărta materia organică și a dezinfecta DIW. Curățarea cu O3 implică întotdeauna oxidare. În general, O3 poate fi folosit pentru a îndepărta unele materii organice, dar din cauza oxidării O3, va avea loc redepunerea pe suprafața plachetei. Prin urmare, HF este utilizat în general în procesul de utilizare a O3. În plus, procesul de utilizare a HF cu O3 poate elimina și unii ioni metalici. Trebuie remarcat faptul că, în general, temperaturile mai ridicate sunt benefice pentru îndepărtarea materiei organice, a particulelor și chiar a ionilor metalici. Cu toate acestea, atunci când utilizați tehnologia de curățare O3, cantitatea de O3 dizolvată în DIW va scădea pe măsură ce temperatura crește. Cu alte cuvinte, concentrația de O3 dizolvat în DIW va scădea pe măsură ce temperatura crește. Prin urmare, este necesar să se optimizeze detaliile procesului de O3 pentru a maximiza eficiența curățării. În fabricarea semiconductorilor, O3 poate fi folosit și pentru dezinfectarea DIW, în principal pentru că substanțele folosite pentru purificarea apei potabile conțin în general clor, ceea ce este inacceptabil în domeniul producției de cipuri. Un alt motiv este că O3 se va descompune în oxigen și nu va polua sistemul DIW. Cu toate acestea, este necesar să se controleze conținutul de oxigen în DIW, care nu poate fi mai mare decât cerințele pentru utilizarea în fabricarea semiconductorilor. 2.6 Tehnologia de curățare cu solvenți organici În procesul de fabricație a semiconductorilor sunt adesea implicate unele procese speciale. În multe cazuri, metodele introduse mai sus nu pot fi utilizate deoarece eficiența curățării nu este suficientă, unele componente care nu pot fi spălate sunt gravate, iar peliculele de oxid nu pot fi generate. Prin urmare, unii solvenți organici sunt utilizați și pentru a atinge scopul curățării.

 

3 Concluzie

În procesul de fabricație a semiconductorilor, procesul de curățare este procesul cu cele mai multe repetări. Utilizarea unei tehnologii de curățare adecvate poate îmbunătăți foarte mult randamentul producției de așchii. Odată cu dimensiunea mare a plachetelor de siliciu și miniaturizarea structurilor dispozitivelor, indicele densității de stivuire crește, iar cerințele pentru tehnologia de curățare a plachetelor devin din ce în ce mai mari. Există cerințe mai stricte pentru curățenia suprafeței plachetei, starea chimică a suprafeței, rugozitatea și grosimea peliculei de oxid. Bazat pe tehnologia proceselor mature, acest articol prezintă tehnologia de curățare a napolitanelor în fabricarea avansată a napolitanelor și principiile de curățare ale diferitelor procese de curățare. Din perspectiva economiei și a protecției mediului, îmbunătățirea tehnologiei procesului de curățare a napolitanelor poate satisface mai bine nevoile producției avansate de napolitane.