Fabricarea componentelor semiconductoare implică o serie de procese complexe de producție pentru a transforma materiile prime în componente finite pentru diverse aplicații care oferă funcții critice de control și detecție.
Fabricarea semiconductoarelor implică o serie de procese complexe pentru a transforma materiile prime în componente finale finite. Procesul de fabricație a semiconductorilor include, în general, patru etape principale: fabricarea plachetelor, asamblarea sau ambalarea testării plachetelor și testarea finală. Fiecare etapă are propriile provocări și oportunități unice.
Procesul de fabricație a semiconductorilor se confruntă, de asemenea, cu multe provocări, inclusiv cost, complexitate, diversitate și randament, dar aduce și oportunități mari de inovare și dezvoltare. Abordând dificultățile și profitând de oportunități, putem promova dezvoltarea de noi tehnologii pentru a schimba modul în care trăim și lucrăm, permițând în același timp industriei să continue să se dezvolte și să crească.

一. Prezentare generală a procesului de fabricație a semiconductorilor
Procesul de fabricare a semiconductorilor poate fi împărțit în următorii pași cheie.
1. Prepararea napolitanelor
Placile de siliciu sunt selectate ca material de pornire pentru procesul de semiconductor. Napolitanele sunt curățate, lustruite și pregătite pentru a fi utilizate ca substraturi pentru fabricarea componentelor electronice.
2. Modelare
În acest proces, modelele sunt create pe plachete de siliciu folosind un proces numit fotolitografie. Un strat de fotorezistent rezistent la coroziune este aplicat pe suprafața plachetei, iar apoi o mască este plasată deasupra plachetei. Masca are un model care corespunde componentelor electronice prefabricate relevante. Modelul este apoi transferat de la mască în stratul fotorezistent folosind lumină ultravioletă. Zonele fotorezistente expuse sunt apoi îndepărtate, lăsând o suprafață modelată pe placă.
3. Dopajul material
În această etapă, materialele sunt adăugate la placheta de siliciu pentru a-i modifica proprietățile electrice. Cele mai frecvent utilizate materiale sunt borul sau fosforul, care pot fi adăugate în cantități mici pentru a produce semiconductori de tip p sau, respectiv, de tip n. Aceste materiale sunt implantate pe suprafața plachetei folosind accelerarea ionică într-un proces numit implantare ionică.
4. Prelucrarea depunerii plachetelor
În timpul acestui proces, materialele de film subțire sunt depuse pe o napolitană pentru a crea componente electronice. Acest lucru poate fi realizat printr-o varietate de tehnici, inclusiv depunerea chimică în vapori (CVD), depunerea fizică în vapori (PVD) și depunerea în strat atomic (ALD). Aceste procese pot fi utilizate pentru a depozita materiale precum metale, oxizi și nitruri.
5. Gravurare
Îndepărtarea unei părți a materialului de pe suprafața plachetei pentru a produce forma și structura necesară pentru componenta electronică. Gravarea poate fi efectuată folosind o varietate de tehnici, inclusiv gravarea umedă, gravarea uscată și gravarea cu plasmă. Aceste procese folosesc substanțe chimice sau plasmă pentru a îndepărta selectiv anumite materiale din napolitană.
6. Ambalare
Componentele electronice sunt ambalate într-un produs final care poate fi utilizat în dispozitive electronice. Aceasta include conectarea componentelor la un substrat, cum ar fi o placă de circuit imprimat, și apoi conectarea lor la alte componente folosind fire sau alte mijloace. Procesele semiconductoare sunt foarte complexe și implică o varietate de echipamente și materiale specializate. Aceste procese sunt esențiale pentru fabricarea dispozitivelor electronice moderne și continuă să evolueze odată cu iterarea noilor tehnologii.
De obicei, procesul de producere a cipurilor semiconductoare durează de la câteva săptămâni până la câteva luni. Începând din prima etapă, o placă de siliciu trebuie să fie fabricată pentru a servi drept substrat pentru cip. Acest proces include de obicei următoarele procese, curățare, depunere, litografie, gravare și dopaj. Este posibil ca napolitana să fie supusă a sute de operațiuni diferite de proces, astfel încât întregul proces de fabricare a plachetelor poate dura până la 16-18 săptămâni.
Odată ce cipurile individuale sunt fabricate pe napolitană, acestea trebuie separate și ambalate în unități individuale. Aceasta include, de asemenea, testarea fiecărui cip pentru a se asigura că respectă specificațiile, apoi separarea acestuia de napolitană și montarea lui pe ambalaj sau substrat. După ce cipurile sunt ambalate, acestea vor trece printr-un proces riguros de testare pentru a se asigura că îndeplinesc standardele de calitate și ating funcțiile așteptate. Aceasta include efectuarea de teste electronice, teste funcționale și alte tipuri de teste de verificare pentru a identifica orice defecte sau probleme. Acest lucru depinde și de complexitatea cipului și de cerințele de testare necesare, așa că acest proces de ambalare și testare poate dura 8-10 săptămâni.
Per total, întregul proces de producere a cipurilor semiconductoare poate dura câteva săptămâni sau luni, deoarece depinde de tehnologiile relevante utilizate și de complexitatea designului cipului.

2. Tendințe și provocări în producția de semiconductori
1. Transfer de model
Progresele în tehnologia de transfer de modele au devenit un factor cheie al dezvoltării rapide a industriei semiconductoarelor, permițând fabricarea de componente electronice mai mici și mai complexe.
Un progres major în tehnologia de transfer de modele este dezvoltarea litografiei avansate, care este procesul de transfer a modelelor pe un mediu folosind lumină sau alte surse de radiație. În special, tehnologiile litografice dezvoltate în ultimii ani, cum ar fi litografia cu ultraviolete extreme (EUV) și tehnologia de modelare multiplă, sunt utilizate pentru a produce grafice mai mici și mai complexe.
Litografia EUV folosește fascicule de lumină cu lungime de undă extrem de scurtă pentru a crea modele extrem de precise pe plăcile de siliciu. Această tehnologie poate crea dimensiuni de doar câțiva nanometri, ceea ce este esențial pentru fabricarea de componente electronice avansate, cum ar fi microprocesoarele.
Modelarea multiplă este o altă tehnologie de litografie care poate crea modele mai mici. Această tehnologie implică descompunerea unui singur model în mai multe modele micro-polare și apoi transferarea lor pe suprafața plachetei. Ca rezultat, modelul creat poate fi mai mic decât lungimea de undă a radiației utilizată în litografie.
2. Dopaj
Dopanții sunt adăugarea unor medii specifice la wafer-urile de siliciu pentru a-și schimba proprietățile electrice. Progresele în tehnologia de dopaj au fost un factor cheie în dezvoltarea rapidă a industriei semiconductoarelor. Acest progres tehnologic se datorează apariției noilor materiale dielectrice.
În mod tradițional, borul și fosforul sunt cele mai frecvent utilizate materiale de dopaj, deoarece pot produce semiconductori de tip p și, respectiv, de tip n. Cu toate acestea, în ultimii ani, noi materiale precum germaniul, arsenul și antimoniul au fost dezvoltate și pot fi folosite pentru a fabrica componente electronice mai complexe.
Un alt progres în tehnologia de dopaj este avansarea unor procese de dopaj mai precise. În trecut, implantarea ionică a fost principala tehnologie folosită pentru dopaj, implicând utilizarea ionilor de mare viteză pentru a implanta dielectrici pe suprafața plachetei. Deși implantarea ionică este încă folosită în mod obișnuit, noi tehnologii precum epitaxia cu fascicul molecular (MBE) și depunerea chimică în vapori (CVD) au fost dezvoltate pentru a permite un control mai precis al procesului de dopaj.
3. Depunerea
Depunerea este un alt proces cheie în fabricarea semiconductorilor, care implică depunerea unei pelicule subțiri de material pe un substrat. Acest proces poate fi realizat prin diverse tehnologii, cum ar fi depunerea fizică în vapori (PVD), depunerea chimică în vapori (CVD), depunerea în strat atomic (ALD) etc.
În același timp, noile tehnologii sunt, de asemenea, în continuă dezvoltare, inclusiv depunerea de vapori chimici organici metal (MOCVD), depunerea îmbunătățită cu plasmă, depunerea roll-to-roll etc.
4. Gravurare
Gravarea implică îndepărtarea unor părți specifice ale materialelor semiconductoare pentru a crea modele sau structuri. Progresele în tehnologia de gravare sunt principalul motiv pentru dezvoltarea rapidă a industriei semiconductoarelor și sunt, de asemenea, o tehnologie cheie pentru fabricarea de componente electronice mai mici și mai complexe.
În trecut, gravarea umedă era principala tehnologie folosită în mod obișnuit, care presupune scufundarea plachetei într-o soluție care dizolvă materialul. Cu toate acestea, gravarea umedă nu este precisă și poate provoca deteriorarea structurilor adiacente.
Apariția tehnologiei de gravare uscată a permis o producție de gravare mai precisă și foarte controlabilă, cum ar fi gravarea cu ioni reactivi (RIE) și gravarea cu plasmă. RIE este o tehnologie care folosește ioni reactivi pentru a îndepărta selectiv materialul dintr-o plachetă, permițând controlul precis al procesului de gravare.
Gravarea cu plasmă este o tehnologie similară care utilizează plasmă de gaz pentru a îndepărta materialul, dar are avantajul suplimentar de a îndepărta selectiv anumite materiale, cum ar fi metalele sau siliciul.

5. Ambalare
Procesul de ambalare în fabricarea semiconductoarelor implică încapsularea unui circuit integrat într-o carcasă de protecție care asigură și conexiuni electrice cu lumea exterioară. Procesul de ambalare afectează performanța, fiabilitatea și costul produsului final.
Ambalarea 3D implică stivuirea mai multor cipuri împreună pentru a crea circuite integrate de înaltă densitate. Această tehnologie poate reduce dimensiunea totală a dispozitivului și poate îmbunătăți performanța acestuia, reducând în același timp și consumul de energie.
Ambalajul ventilat este o tehnologie care înglobează circuite integrate într-un strat de compus de turnare epoxidic, folosind stâlpi de cupru desfășurați din cip pentru conexiunile electrice. Această tehnologie permite ambalarea de înaltă densitate într-o dimensiune mai mică.
System-in-Package (SiP) este o altă tehnologie care integrează mai multe cipuri, senzori și alte componente într-un singur pachet. Poate reduce dimensiunea totală a dispozitivului, îmbunătățind și performanța generală a acestuia.












